The Black Album – 1991

Metallica a crescut cu fiecare album, atat în complexitate cât şi ca atitudine. Încecările prin care au trecut i-au facut mai puternici. Turneul “Damaged Justice” a adus formaţiei cele mai mari încasari de până atunci. Fanii îi iubeau mai mult ca niciodată, Metallica devenise un monstru al muzicii Heavy Metal. Inceputul anilor '90 a însemnat moartea hair-metalului sau glam metalului. Singurele supravieţuitoare ale anilor '80 erau formaţiile ce aveau atitudine şi agresivitate. Totodată Grungeul (prin Nirvana) începuse să iasă la suprafaţă. Astfel anii 1990-1991 au fost foarte productivi din punct de vedere muzical. Formatia Megadeth a scos cel mai de succes album al lor “Rust in Pace”, Nirvana la fel: “Nevermind”,precum si Guns and Roses: “Use your Illusion 1”. Însă cel mai important album din acea perioadă va fi: “Metallica” numit de fani si cunoscut ca “The Black Album” (din cauza logoului şi copertii negre dar şi succesului comparativ cu “The White Album”).

Producţia albumului a ţinut 10 luni şi a costat peste 1 milion de dolari. Producătorul albumului a fost Bob Rock, care fusese chemat sa mixeze albumul, însă el a dorit să-l producă în totalitate. Bob s-a întâlnit cu James şi cu Lars şi le-a spus în faţă ca albumele lor suna foarte prost în comparaţie cu ceea ce fac pe scenă. Metallica era foarte conservatoare în ceea ce priveste muzica lor. James nu avea un cuvânt de spus în solo-uri sau părţile lui Lars, dar nici ceilalti nu puteau comenta la adresa versurilor sau rift-urilor. Deveniseră foarte rigizi, iar ca cineva din afara formaţiei să comenteze la adresa muzicii lor li s-a parut foarte deplasat. De aceea Bob a fost greu acceptat de către formaţie. Însa dupa 10 luni de certuri nesfârşite, 10 luni tensionate şi foarte grele (surprinse de filmul “A year and a half in the life of Metallica” partea 1 ) Metallica, pe 13 august 1991, a scos pe piata “Albumul Negru”. Albumul a avut un succes fara precedent in istoria Heavy-Metalului, oamenii stateau la cozi enorme pentru a-l cumpăra.

Muzica de pe acest album este complet diferită faţă de albumele precedente, influenţa lui Bob Rock fiind evidentă. Albumul este produs impecabil, piesele sunt mult mai simple, cântece de un singur riff, nu ca în precedentele albume ce conţineau 3-6 riff-uri înghesuite într-o singură piesă. Vâlva creată şi popularitatea enormă a formaţiei, a făcut ca radioul sa fie obligat practic sa transmită Metallica. Iar cantecele simple au făcut ca formaţia să-şi mărească considerabil baza de fani.

Demo-urile pieselor au fost înregistrate acasă la Lars cu 3 luni înaitea intării în studio, de către Lars şi James. Albumul conţinea 12 piese. Printre care şi o piesă mult mai lentă ca cele de până atunci “Nothing Else Matters”, piesă ce nu trebuia inclusă pe album fiind considerată prea personală de catre James. O baladă cu dinamica intoarsă “The Unforgiven”,o melodie despre conştiinţa de sine “Sad But True”, precum şi despre “drum” “Wherever I May Roam”, sau despre razboi “Don’t Tread On Me”, “Struggle Whitin”,”Through The Never”, chiar despre religie “The God That Failed” şi “bârfă”: “My Friend Of Missery” si “Holier Than Thou”. Piesa ce a avut cel mai mare succes a fost, de departe, “Enter SandMan”, primul extras de pe album.

În prima luna au vândut milioane de albume. Succesul era enorm. Iar în 1991, Metallica a caştigat premiul pentru cea mai bună formaţie Rock,la MTV Music Awards, şi a interpretat melodia “Enter Sandman”. Succesul era monstruos, rămăsese doar să ducă noul album fanilor.

Sursa: Wikipedia



0 comentarii

Trimiteți un comentariu

Related Posts with Thumbnails