Metallica - Fade To Black

Ride The Lighting -1984

“Kill’em All” nu a fost neapărat un mare succes din punct de vedere financiar, însă el vânduse 300.000 de exemplare, ceea ce era de-a dreptul incredibil pentru un label independent ca Megaforce.[necesită citare] Succesul albumului a făcut ca Elektra Records, un label foarte important, să facă o ofertă de impresariere formaţiei. Oferta a fost acceptată, iar Metallica, însoţită de producătorul Flemming Rasmussen, s-a mutat într-un studiou din Copenhaga pentru a înregistra un nou album: Ride The Lighting – în continuare sub Megaforce Records.

Albumul de debut al formaţiei a făcut din Metallica liderul mişcării Thrash. Cea mai mare formaţie din cele patru Mari ale Thrash-ului: Metallica, Antrax, Megadeth (formaţie fondată de Mustaine) şi Slayer. Echilibrul şi corectitudinea adusă de Kirk formaţiei, atitudinea şi rifturile lui James, forţa lui Ulrich şi puterea bassului lui Burton, fac din “Kill’em All” un clasic, cel mai agresiv album rock de până atunci. În acest context ceea ce Metallica a făcut pe “Ride the Lighting” a surprins pe toată lumea.

Versurile erau mult mai clare, producţia era infinit mai bună, iar agresivitatea instrumentelor era dublată de cea a versurilor. Influenţa lui Burton era clară, progresul formaţiei fiind evident. Cliff era un muzician desăvârşit. Era singurul din formaţie care studiase cu adevărat muzica. El a avut o influenţă foarte mare asupra lui James. Cei doi devenind foarte, foarte apropiaţi. Acest lucru a dus la crearea unor cântece foarte puternice, atât ca versuri cât şi ca sunet.

Piesele “Creeping Death”, “Fight Fire With Fire”, “Treaped Under Ice” sau “Escape” reţin rapiditatea primului album, însă Ride The Lighting aduce în prim-plan cântece care conţin aranjamente simfonice precum “Fade to Black” sau piesa instrumentală, de aprope 9 minute ce va închide albumul “The Call of Ktulu”. Albumul conţine de asemenea şi piesele “Ride the Lighting” şi, una din favoritele publicului, piesa cântată aproape în fiecare concert “For Whom The Bell Tolls”.

Din punct de vedere al versurilor, Metallica aduce în prim-plan, în special, moartalitatea. Cântecul Ride the Lighting fiind despre pedeapsa capitală, moartea pe scaunul electric, şi neputinţa în care se află cel pus în situaţia de a fi omorât. În timp ce “Fade to Black” , cântec ce are probabil cea mai mare importanţă în istoria formaţiei, este despre sinucidere.

“Ride The Lighting” este un album progresiv, Heavy-Metal, ce arată influenţa pe care Kirk Hammett şi în special Cliff Burton o au în formaţie. Este considerat de mulţi specialişti în muzică, şi de o parte din fanii Metallica, cel mai bun album al lor. Şi chiar cel mai bun album Heavy-Metal al tuturor timpurilor. Este şi ultimul album pe care Dave Mustaine mai are credite (Ride the Lighting şi The Call of Ktulu fiind 2 cântece pe care s-au folosit riffturi scrise de către Dave)

Albumul are un mare succes în America. Şi face Metallica cunoscută şi în Europa. În 1984, Metallica va face primul turneu în Europa, în deschiderea formaţiei Venom. Turneul avea să se numească “Seven dates of hell”, (turneu început la Zürich şi terminat la Paris, după 16 concerte). Acest turneu a fost urmat de unul mondial “Bang that head that doesn't bang tour”.

În 1985, înainte să intre din nou în studiou, pentru a înregistra un nou album, Metallica a fost pentru prima oară prezentă la festivalul Monsters of Rock din Donnington. James a atras atenţia publicului (70.000 de oameni) de la început că nu sunt o formaţie ca celelalte (fiind programaţi să cânte între Ratt şi Bon Jovi, două reprezentante ale Hair-Metalului): "If you came here to see spandex, eye makeup, and the words 'Oh, baby' in every fuckin' song, this ain't the fuckin' band."

Sursa: Wikipedia